500 de milioane de euro aruncaţi pe geam, adică care este motivul pentru care calitatea procesului de legiferare este un factor al sănătăţii publice

În conformitate cu articolul alăturat din cauza unei probleme de legiferare, începând cu anul 2008, anual 500 de mii de persoane se adresează instanţelor judecătoreşti din cauza aşa-numitei taxe auto. În conformitate cu cele relatate în articol, în 200.000 de cauze există deja hotărâre definitivă şi încă 300 de mii de procese sunt pe rol.

Baza legală a acestor procese este o hotărâre dată de Curtea de Justiţie a UE împotriva României.

Articolul nu cuprinde aspecte despre numărul persoanelor care nu se adresează instanţelor, dar putem presupune că şi acest număr ajunge la sute de mii. Partea interesantă a articolului este că deşi baza legală este identică, ponderea proceselor câştigate de reclamanţi nu ajunge la 100%, ci în funcţie de instanţa de judecată, este doar de 70-95%. Bază legală identică, situaţie juridică identică şi sunt persoane care câştigă şi sunt persoane care nu. Nu aş comenta acest aspect, este şi mai trist faptul că statul român „obligă” 500 de mii de persoane la intentarea unui proces, la cheltuieli, când ar putea rezolva situaţia prin adoptarea unei norme juridice care prevede restituirea acestei taxe, poate prin eşalonare pe mai mulţi ani.

Dar acest lucru nu se întâmplă. Statul român „antrenează” cetăţenii, în mod sigur pe motiv că presupune că vor fi mulţi care nu vor urma calea justiţiei, sau care se plictisesc şi renunţă, nu vor avea bani de a continua, mor sau pierd procesul pe motiv că nu au respectat anumite termene etc…

Din păcate aşa stau lucrurile, ceea ce este destul de trist, mai ales că în Uniunea Europeană este la modă statul care furnizează servicii, şi nu cel care bate joc de cetăţeni.

Am putea scrie pagini întregi despre dezavantajele sociale ale acestei proceduri. Încărcarea instanţelor judecătoreşti, onorariul avocaţilor, cheltuieli de judecată inutile, ore nelucrate din cauza prezenţei la proces. Dacă am face un calcul, am ajunge chiar la milioane de euro, fiind indubitabil faptul că adunând orele lucrate de judecători, onorariul avocaţilor, cheltuielile de judecată, de transport, cheltuielile poştale şi orele de învoire, neplătite ale reclamanţilor, s-ar ajunge la minimum 1000 de euro/proces. Şi asta, calculând în mod optimist. 500.000 de procese X 1000 euro = 500 de milioane de euro. O sumă frumoasă.

Şi această sumă este aruncată pe geam în mod inutil, deoarece dacă statul român ar fi luat măsurile legislative necesare şi toţi ar fi primit înapoi taxa auto, atunci nimeni nu ar fost nevoit la intentarea de procese, sumele fiind transferate beneficiarilor prin intermediul bazei de date de la finanţe.

500 de milioane de euro, risipiţi. Şi să nu vorbim de cetăţenii care nu au intentat procese.

Însă pe lângă latura financiară, există şi un factor de sănătate publică. Nu ar fi un lucru foarte greu de verificat statistica privind rata mortalităţii, câte persoane au avut hemoragie cerebrală, atac de cord din cauza unor procese inutile, şi am constata în mod sigur că există mulţi. Însă această afirmaţie este valabilă şi în alte domenii. Din generaţiile părinţilor, bunicilor noştri, câte persoane au suferit de boli cauzate de stres având conflicte generate de legea retrocedării terenurilor adoptată fără cap? S-a pus vreodată această problemă? Cred că nu, deşi în opinia mea numărul persoanelor care au decedat din cauza conflictelor legate de retrocedarea terenurilor poate fi estimat la sute de mii.

Astfel, dacă noul ministru al sănătăţii înfiinţează o instituţie responsabilă  pentru implementarea de programe de sănătate publică –  ceea ce este o iniţiativă de apreciat – atunci ar fi bine să acorde atenţie şi eliminării acelor situaţii în care prin măsuri luate de instituţii guvernamentale, prin legi contradictorii se contribuie la creşterea cazurilor de hemoragie cerebrală, atac de cord, prin care cetăţenii sunt iritaţi fără motiv şi în mod inutile de stat.

Şi aşa cum am mai spus, în Uniunea Europeană este la modă statul care furnizează servicii şi nu cel care îşi bate joc de cetăţeni.