România nu trebuie să rămână doar furnizor de materie primă
La Bruxelles am susținut implicarea județelor în bioeconomia europeană, venituri echitabile pentru agricultori și legătura dintre produsele locale și școli.
Trei direcții, aceeași miză teritorială
La sesiunea plenară a Comitetului European al Regiunilor din 14 octombrie 2026, bioeconomia, organizarea comună a piețelor agricole și programul european pentru școli au adus în discuție o întrebare esențială: câtă valoare rămâne în comunitățile care produc resursele și alimentele Europei? Am luat cuvântul în dezbaterea privind piețele agricole și programul pentru școli, iar pentru avizul privind bioeconomia am lucrat anterior asupra textului și am depus o propunere concretă de amendare.
Pentru județele României, politicile europene trebuie să însemne mai mult decât obligații de implementare. Au nevoie de participare la decizie, de piețe funcționale, de capacitate de procesare, de cercetare și de locuri de muncă locale.
Bioeconomia: resurse folosite responsabil, valoare creată local
Bioeconomia include utilizarea responsabilă a resurselor biologice regenerabile și a subproduselor în legătură cu inovarea și activitatea economică. Prelucrarea lânii, valorificarea unor subproduse din lemn sau industria alimentară și dezvoltarea de materiale din resurse regenerabile pot fi direcții de analizat. Ele nu sunt investiții aprobate: fiecare idee necesită evaluarea resurselor, cererii, tehnologiei, impactului și a partenerilor.
Amendamentul meu AM 9 la punctul 18 al avizului privind bioeconomia solicită recunoașterea explicită a autorităților județene și a nivelurilor intermediare echivalente drept parteneri de implementare. Solicită și consultări dedicate, pentru ca experiența acestora să influențeze proiectarea viitoarelor instrumente europene. Un amendament propus nu reprezintă un rezultat deja adoptat și nici o finanțare acordată.
Venit echitabil pentru agricultori și acces la piață
În dezbaterea privind organizarea comună a piețelor agricole am susținut importanța producătorilor mici, a cooperativelor, a procesării, a depozitării și a contractelor corecte. O fermă mică negociază greu singură, dar o organizație de producători poate construi capacitate și acces la piață. Prețul plătit trebuie să țină cont de costurile reale și de cerințele impuse agricultorilor.
Am susținut și ca sprijinul european să nu producă diferențe excesive în funcție de capacitatea bugetară a statelor membre de a asigura cofinanțare națională. Cercetarea, asistența tehnică, inovarea, procesarea și implicarea autorităților teritoriale în pregătirea pentru crize alimentare sunt părți ale aceleiași abordări.
Programul pentru școli: sănătate, educație și producători locali
Programul european pentru școli poate lega accesul copiilor la alimente sănătoase de educația alimentară și de o cerere mai previzibilă pentru producători. Produsele locale, lanțurile scurte, fermele mici și produsele cu origine recunoscută trebuie să aibă o șansă reală de participare, în condițiile programului.
Autoritățile locale și regionale cunosc școlile, furnizorii, distanțele și capacitățile de livrare. Ele trebuie implicate nu doar în distribuție, ci și în planificare, monitorizare și evaluare. În județul Harghita, experiența programului Kiskertész arată valoarea educației practice despre muncă, agricultură și proveniența alimentelor.
Pregătirea pentru perioada 2028–2034
Propunerile privind următorul cadru financiar multianual și planurile naționale și regionale de parteneriat sunt încă negociate. Nu putem promite finanțări înaintea regulilor finale, dar putem pregăti proiecte credibile. Solicit Consiliului Județean Harghita să lucreze cu comunele, orașele, fermierii, procesatorii, școlile, universitățile, întreprinderile și societatea civilă la viziuni sectoriale actualizate, planuri de acțiune și parteneriate.
Mai întâi trebuie cartografiate producția, subprodusele, infrastructura, nevoile școlilor și blocajele de piață. Apoi pot fi pregătite proiecte pilot cu responsabilități clare, parteneri economici și de cercetare și rezultate măsurabile. Obiectivul de perspectivă este o cooperare între localități, județe și regiuni europene, care păstrează mai multă valoare în comunități.
Nu avem nevoie de două Europe: una care proiectează și valorifică, alta care doar furnizează și execută. Generația următoare trebuie să moștenească oportunități, competențe, respect și încredere. Prezența la Bruxelles are sens când este urmată de lucru concret acasă.
