Ce este cultura, dar cultura națională? Până unde ne întindem și de unde pornim ca să afirmăm că o cultură este a unui popor sau a altuia?
Cultura, provenind din cuvântul de origine latină colere, se traduce prin a cultiva, a onora, așadar presupune o acțiune din partea noastră prin care să dezvoltăm , promovăm și obligatoriu să onorăm ceea ce constituie caracteristica societății noastre.
Dar oare, în termenii actuali de societate scindată, marcată de conflicte, ce loc și rol mai are cultura?
Tocmai acum trebuie să-i acordăm o atenție deosebită și nu doar prin manifestări care să ne scoată pe noi în evidență ca politicieni, formatori de opinie și direcție, ci în fiecare clipă a existenței noastre, în fiecare secundă în care, emitem opinii, judecăți de valoare, formăm așadar cultura momentului.
Îmi permit în acest context să-l citez pe poetul Mihai Eminescu, a cărui zi de naștere, 15 Ianuarie, a reprezentat punctul de pornire pentru declararea acestei zile ca Ziua Culturii Naționale:
“Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum se leagă nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.” (Mihai Eminescu, Ai noștri tineri)
Politicieni, demagogi cu chip isteț…. sunt cei care formează azi cultura momentului? Sunt ei urmașii acestui mare poet Mihai Eminescu? sau al lui Petőfi Sándor?
Să ne uităm la ce acțiuni întreprindem referitor la cultură? Îl omagiem pe Mihai Eminescu în această zi, dar dacă ne uităm la statistici, ultimul studiu național de literație, realizat de Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare (BRIO) ne arată că 42% dintre elevii din România nu pot interpreta o informație și nu pot avea propriile idei, așadar sunt analfabeți funcțional.
De unde provin aceste disfuncții și ce putem face noi ca să corelăm programa școlară cu necesitățile reale astfel încât să nu anulăm complet viitorul culturii naționale? Pentru că, dacă utilizăm cuvântul național atunci să-i avem în vedere pe toți cei care compun o națiune, toate minoritățile naționale care vor să-și conserve tradițiile și cultura dar și să o îmbogățească pe cea a țării, locului, în care trăiesc și vor să le ofere copiilor un viitor.
Viitorul copiilor noștri este compromis dacă nu facem pași concreți. Și în fiecare an, după cele două examene de maturitate, Evaluarea Națională și Bacalaureat, copiii noștri îngroașă rândurile analfabeților funcțional.
Memorarea pentru o notă de trecere nu este soluția.
Și cum vrem să dezvoltăm cultura unei națiuni dacă suntem „ șchiopi funcțional”.
Să stăm drept și să judecăm just, putem să sărbătorim în fiecare zi Ziua Culturii Naționale, dacă noi, prin acțiunile noastre ne anulăm cultura.
Sunt multe de spus în acest domeniu atât de vast, dar faptele trebuie să fie cele care să vorbească în numele nostru.
Totuși, sunt un optimist incurabil și mai am speranțe că lucrurile vor intra pe făgașul normal și versurile lui Mihai Eminescu vor continua să fie învățate și înțelese de noi toți, în special de copiii noștri.
“Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.” (Mihai Eminescu, Glossă)
15 Ianuarie 2023, Ziua Culturii Naționale, Manifestul unui politician, înainte de toate, om și părinte
