La Bruxelles am spus clar: o întreagă comunitate nu poate fi înconjurată cu gard electric

În cadrul dezbaterii Comisiei ENVE a Comitetului European al Regiunilor am subliniat clar: în județul Harghita, problema urșilor nu mai este doar o chestiune de protecție a naturii sau de agricultură. Este vorba despre siguranța populației care trăiește în orașe și comune.

Potrivit raportului Inspectoratului de Jandarmi Județean Harghita, între începutul anului 2026 și 22 septembrie au fost semnalate prin 112, în 466 de cazuri, apariții ale urșilor în apropierea zonelor locuite. În aceeași perioadă a anului trecut au existat 226 de astfel de sesizări. Aceasta nu înseamnă 466 de urși diferiți, dar înseamnă că numărul sesizărilor a crescut de peste două ori.

Aceasta nu este o dezbatere teoretică. Nu este o glumă. Problema se agravează.

Protecția trebuie să funcționeze

În calitate de raportor pentru avizul european privind carnivorele mari, am subliniat că nu argumentăm împotriva protecției naturii. Dorim o populație sănătoasă de urs, localități sigure și cooperare socială.

Potrivit avizului adoptat de Comitetul European al Regiunilor:

• protejarea vieții și sănătății oamenilor trebuie să aibă prioritate;
• statutul de conservare al speciilor trebuie reevaluat periodic, pe baza datelor științifice;
• trebuie luate în considerare diferențele dintre regiuni în ceea ce privește efectivele și nivelul conflictelor;
• prevenția, despăgubirile, intervenția rapidă și managementul populației trebuie aplicate într-un sistem unitar;
• autoritățile locale și regionale trebuie să primească nu doar un rol consultativ, ci și un rol real în implementare.

O specie poate fi rară și vulnerabilă într-o regiune a Europei, în timp ce în altă parte poate exista o populație cu densitate ridicată, aflată într-o stare favorabilă de conservare și care generează constant conflicte de siguranță publică. Același sistem practic de gestionare nu poate oferi peste tot un răspuns adecvat.

Cunoașterea locală rămâne pe hârtie

În județul Harghita funcționează o platformă regională. Autorități locale, specialiști, fermieri, gestionari ai fondurilor cinegetice și alți actori interesați se așază la aceeași masă. Cunoaștem locurile în care apar conflictele, colectăm date și formulăm soluții concrete.

Problema este că, în lipsa unui cadru juridic național adecvat, concluziile platformei rămân adesea pe hârtie. Nu există un mecanism obligatoriu prin care ministerul să fie obligat să analizeze într-un termen clar propunerile regionale, să răspundă la acestea și apoi să adopte decizii care pot fi puse efectiv în aplicare.

La 21 septembrie, un reprezentant al DG Environment a informat, în cadrul unui forum oficial, că până la acel moment România și Germania încă nu răspunseseră solicitării adresate statelor membre în cadrul testului de stres. Este posibil ca această situație să se fi schimbat între timp, însă în acea etapă importantă poziția oficială a României lipsea.

Comunitățile locale au vorbit, au furnizat date și au formulat propuneri. Vocea oficială a statului însă, la acel moment, încă nu era prezentă.

O localitate nu poate fi împrejmuită

Prevenția este necesară. Avem nevoie de garduri electrice, de o gestionare corespunzătoare a deșeurilor, de sisteme de avertizare, de sprijin pentru fermieri și de despăgubiri rapide.

Dar prevenția are limite fizice.

Un gard electric poate proteja o stupină, un grajd sau un teren împrejmuit. Experiențele locale arată însă că urșii puternici, aflați în căutarea hranei, trec uneori prin gard sau sapă pe sub acesta.

Întrebarea cea mai importantă este însă și mai simplă:

O gospodărie poate fi împrejmuită. Un oraș sau o comună întreagă nu.

Nu putem înconjura cu gard electric fiecare școală, cartier de locuințe, stradă, drum și spațiu public. De aceea, pe lângă prevenție, este nevoie și de intervenție rapidă și – acolo unde situația populației o justifică – de un management cinegetic controlat.

Pe hârtie există posibilități

În temeiul articolului 12 din Directiva Habitate, protecția strictă reprezintă regula generală. Articolul 16, care permite intervenții din motive de siguranță publică sau pentru prevenirea pagubelor, reprezintă o excepție: pentru fiecare măsură trebuie demonstrat scopul legal, lipsa unei alte soluții satisfăcătoare și menținerea unei stări favorabile de conservare.

Aceasta poate genera o sarcină serioasă de justificare și incertitudine juridică. Un ales local din Miercurea-Ciuc s-a confruntat cu o anchetă penală de aproximativ trei ani după ce a fost luată o decizie privind îndepărtarea unui urs care intrase în incinta unei școli. Legalitatea deciziilor trebuie, desigur, verificată, însă procedurile care durează ani de zile îi descurajează pe cei care, în situații de pericol, trebuie să acționeze rapid.

Riscul personal al deciziei este suportat de persoana cu responsabilitate. Riscul lipsei deciziei este suportat de populație.

O posibilitate juridică pe care persoanele responsabile se tem să o utilizeze nu poate fi considerată o soluție funcțională.

Anul acesta s-a pierdut timp

În România, Parlamentul a adoptat în 2026 o lege de prevenție bazată pe date științifice și criterii teritoriale. Președintele Nicușor Dan a contestat mai întâi actul normativ la Curtea Constituțională, iar după respingerea obiecției de neconstituționalitate a solicitat și reexaminarea legii de către Parlament.

Președintele a avut dreptul să utilizeze aceste instrumente constituționale. Consecința practică a fost însă că o parte semnificativă din perioada potrivită pentru implementare s-a scurs. Procedura parlamentară a continuat timp de luni de zile, în timp ce măsurile de prevenție nu au putut fi aplicate în forma planificată.

Nu se poate afirma cu certitudine că toate atacurile și toate pagubele ar fi putut fi prevenite. Dar se poate afirma că, timp de luni de zile, s-a pierdut posibilitatea unor intervenții teritoriale, țintite și aplicate la timp.

Dacă sistemul juridic nu este modificat, aceeași situație se poate repeta și anul viitor. Se pot rediscuta din nou cifrele, datele, metodele și fiecare intervenție în parte. Între timp, protecția strictă funcționează automat, în timp ce măsurile menite să protejeze oamenii trebuie justificate din nou și din nou.

Continuăm la Bruxelles

Dezbaterea de acum nu reprezintă finalul muncii. Dimpotrivă, de aici începe următoarea etapă.

Atunci când Comisia Europeană va prezenta primele concluzii ale testului de stres privind directivele în domeniul protecției naturii, acestea vor trebui analizate în detaliu. Voi lucra pentru ca în cadrul Comisiei ENVE să fie analizată posibilitatea elaborării unui scurt aviz din proprie inițiativă.

Obiectivele sunt:

• experiențele județului Harghita și ale altor regiuni cu un nivel ridicat al conflictelor să fie integrate în procesul decizional european;
• să nu fie evaluate doar posibilitățile teoretice oferite de legislație, ci și timpul necesar implementării și eficiența măsurilor;
• să fie analizat efectul descurajator al procedurilor declanșate împotriva intervențiilor;
• statutul de conservare al speciilor și populațiilor să fie revizuit periodic;
• în cazul populațiilor aflate într-o stare favorabilă, cu densitate ridicată și conflicte persistente, să existe soluții aplicabile la nivel teritorial;
• datele locale să conducă la decizii concrete la nivel național și european.

Pentru aceasta trebuie să căutăm aliați în Comisia ENVE, în Comitetul European al Regiunilor, în Parlamentul European și în cadrul Comisiei Europene. Trebuie să colectăm date oficiale, cazuri juridice și experiențe locale. Trebuie să fim prezenți la fiecare punct de decizie.

Lucrăm ca o echipă

Îi mulțumesc lui Tánczos Barna și UDMR pentru munca lor consecventă prin care mențin pe agenda publică, atât în România, cât și la nivel european, protejarea vieții oamenilor, prevenția și managementul responsabil al populației de urs.

Aceasta nu este munca unui singur om. Trebuie să explicăm împreună că protecția naturii și siguranța oamenilor nu sunt obiective opuse.

Nu renunț.

Voi continua să lucrez la Bruxelles pentru ca vocea județului Harghita să fie auzită. Nu cerem eliminarea protecției ursului. Cerem un sistem juridic care să mențină o populație sănătoasă, dar care să poată proteja oamenii la timp și în condiții de siguranță juridică.

Obiectivul este clar: o populație sănătoasă de urs, comunități sigure și reguli europene care funcționează și în realitate.