Locuirea accesibilă nu se oprește la marginea marilor orașe

Borboly Csaba cere ca județele și comunitățile rurale din România să participe la construirea răspunsului european

0

O politică europeană a locuirii care vede doar marile orașe riscă să lase în urmă comunități întregi. În România și în alte state din estul Europei, prețul aparent redus al unei case poate ascunde renovări imposibil de finanțat, costuri energetice mari, lipsa transportului sau un imobil care nu poate fi folosit din cauza situației juridice. Aceste realități trebuie să conteze în deciziile europene.

Acesta a fost mesajul susținut de Csaba Borboly, membru al Comitetului European al Regiunilor și vicepreședinte al Consiliului Județean Harghita, la dezbaterea COTER din 19 noiembrie, la Bruxelles, privind locuințele accesibile din perspectivă locală și regională.

Pe lângă intervenția din ședință, Borboly a avut o discuție separată cu raportorul estonian Andres Jaadla, membru al Consiliului Local Rakvere, cu care are o relație de colaborare de mai mult timp. Potrivit relatării lui Borboly, raportorul intenționează să preia mai multe dintre propunerile discutate în viitorul aviz. Este un pas de influențare a documentului aflat în pregătire, nu o decizie finală și nici o alocare financiară.

De ce contează această negociere pentru România

Prezența la Bruxelles are sens atunci când experiența comunităților este transformată în propuneri pe care partenerii europeni le înțeleg și le pot susține. Pentru județele din România, miza este ca dificultățile orașelor mici, ale comunelor și ale zonelor montane să nu fie tratate ca probleme secundare.

Tinerii au nevoie de o alegere reală: să poată rămâne, reveni sau pleca fără ca lipsa unei locuințe adecvate să decidă în locul lor. Locuirea privește și capacitatea unei comunități de a păstra profesori, personal medical, meseriași și antreprenori.

Nu există o singură criză a locuirii și nici un singur răspuns potrivit peste tot. Într un oraș cu cerere ridicată poate fi nevoie de mai multe locuințe de închiriat. Într o zonă rurală poate fi prioritară renovarea clădirilor existente, clarificarea obstacolelor juridice și conectarea locuințelor cu locurile de muncă și serviciile publice. Programele naționale trebuie să permită această diferențiere.

Mai întâi date locale, apoi programe care rezolvă probleme reale

Borboly a răspuns în special întrebărilor din documentul de lucru privind capacitatea administrativă și nevoile teritoriale diferite. Propunerea sa este susținerea evaluărilor locale ale fondului locativ și a asistenței tehnice pentru administrațiile mici.

Câte locuințe sunt neocupate? Câte pot fi renovate la un cost rezonabil? Ce împiedică folosirea lor? Ce venituri au gospodăriile și care ar fi costul total al locuirii, inclusiv încălzirea și transportul? Fără răspunsuri, riscăm să lansăm programe care nu ajung la oamenii pentru care au fost anunțate.

Un mecanism voluntar de cooperare cu proprietarii, însoțit de informare juridică, expertiză tehnică și stimulente bine definite, ar putea ajuta la readucerea unor imobile în folosință. Dreptul de proprietate trebuie respectat, iar soluțiile trebuie construite prin acorduri clare. Consiliile județene ar putea sprijini echipe comune de specialiști pentru localitățile care nu au capacitate proprie suficientă.

O casă ieftină nu este accesibilă dacă viața de zi cu zi devine prea scumpă

Propunerile anterioare ale lui Borboly privind sărăcia în materie de transport au insistat asupra accesibilității zonelor îndepărtate, transportului public rural fiabil și combinării mijloacelor de deplasare. Legătura cu locuirea este directă: o familie nu câștigă o oportunitate reală dacă economisește la chirie, dar nu poate ajunge la serviciu sau la școală.

În alte propuneri de amendamente, privind viitorul buget european și contribuția sectorului privat la coeziune, Borboly a solicitat participare teritorială, distribuție echilibrată a resurselor, implicarea efectivă a autorităților locale și beneficii locale verificabile. Aceste demersuri sunt prezentate ca propuneri formulate anterior, nu ca amendamente adoptate în dezbaterea de astăzi.

Mesajul comun este că simplificarea nu trebuie să însemne centralizare. Administrațiile locale nu pot fi chemate doar să execute programe concepute fără participarea lor.

Materialele, arhitectura și costul de utilizare fac parte din aceeași soluție

Renovarea și construcțiile noi trebuie să respecte clima, peisajul și patrimoniul local. Abordarea Noului Bauhaus European leagă frumusețea, durabilitatea și incluziunea. O locuință reușită nu este doar eficientă tehnic, ci și accesibilă oamenilor și potrivită locului.

Lemnul poate avea un rol acolo unde provine din surse gestionate responsabil și îndeplinește cerințele tehnice, de siguranță și de performanță pe întregul ciclu de viață. Achizițiile publice ar trebui să valorizeze performanța de mediu demonstrată, durabilitatea, posibilitatea de reparare și reutilizarea materialelor, nu originea geografică a ofertantului.

Pentru județele României, această abordare poate conecta locuirea cu formarea profesională, cercetarea aplicată și dezvoltarea întreprinderilor. Arhitecții, constructorii, industria de prelucrare a lemnului și instituțiile de învățământ pot construi parteneriate pentru soluții adaptate condițiilor locale.

Apel la cooperare între județe și localități

Borboly invită consiliile județene și autoritățile locale din România să susțină această direcție și să contribuie cu exemple, nevoi documentate și proiecte pregătite. Nu este o competiție între orașe și sate, ci o cerere de echilibru teritorial.

Planurile locale și județene ar trebui să precizeze problema, beneficiarii, partenerii, responsabilitățile, costurile și rezultatul urmărit. Finanțarea trebuie identificată în funcție de regulile aplicabile, fără promisiunea că resursele vor veni automat.

Arhitectura viitoarelor fonduri europene este în discuție. Tocmai de aceea România are nevoie de o contribuție teritorială bine pregătită. Un aviz al Comitetului Regiunilor nu înlocuiește legislația europeană sau deciziile naționale, dar poate transmite instituțiilor europene o poziție comună, susținută de experiența administrațiilor.

Europa nu trebuie să ofere un viitor pentru tinerii din centrele prospere și un altul pentru cei din comunitățile rămase în urmă. Solidaritatea europeană devine credibilă atunci când produce opțiuni reale de viață, în toate teritoriile.