Să vedem totuşi pădurea de după copaci

Acum patru ani m-am săturat de faptul că unii şefi de poliţii locale, atunci când se plictiseau şi nu aveau alte treburi de făcut, s-au deplasat prin localităţi şi au ameninţat cu amenzi persoanele fizice, respectiv conducătorii instituţiilor care au arborat drapelul secuiesc. M-am gândit să adoptăm a hotărâre, prin care steagul secuiesc să fie steagul judeţului, creând astfel baza legală pentru folosirea lui.

Şi am pus ideea în practică. În judeţul Harghita în privinţa folosirii steagului a fost linişte până în vara anului trecut, când a fost adoptată o hotărâre judecătorească definitivă, contradictorie cu o altă hotărâre definitivă adoptată anterior tot în această privinţă de aceeaşi instanţă judecătorească. Între timp în judeţul Covasna a fost numit un prefect, cu antecedentele antimaghiare bine cunoscute. Şi astfel am ajuns la esenţa problemei. Circul legat de steagul secuiesc este o provocare. Forţele politice care au numit în funcţia de prefect al judeţului pe domnul Codrin Munteanu au avut intenţia să genereze animozităţile legate de această temă. Scopul lor este de a rezolva dintr-o mişcare mai multe probleme. În primul rând circul cu steagul distrage atenţia de la buget, de exemplu de la pachetul de impozite stabilite în sarcina agricultori. Se implementează astfel politica de dezvoltare agrară care are ca obiectiv eliminarea gospodăriilor mici şi care favorizează latifundiile. Ca un rezultat al acestor măsuri, agricultorii vor găsi altă ocupaţie, terenurile lor vor fi cumpărate de latifundiari, iar oamenii de zona rurală se pot angaja ca servitorii lor, sau devin căpşunari în Spania, ori stau la coadă în faţa Primăriei pentru a obţine ajutor social: „Îmi dai votul, ai ajutor social, dacă nu, nu ai”. Este proiectul (anti)dezvoltare agrară şi rurală a noului guvern. Şi aici trebuie sa reflectam şi la un alt aspect, adică PNL-ul, care fiind un partid preponderent urban, din Bucureşti, în cei 22 ani de existenţă a împiedicat pe unde a putut procesul de descentralizare. Nu-i întâmplător ca preşedintele partidului, domnul Crin Antonescu în regionalizare vede primejdia unei federalizări, ceea ce este total fals, dar pentru discreditarea procesului poate folosit, cu rol de înjurătură. Deci se pregătesc mulţi la modul cel mai serios pentru stoparea procesului de regionalizare. Un alt motiv pentru aceste forte stârnesc conflicte este acela că PSD-ul are majoritate parlamentară şi fără PC, PNL, de exemplu prin colaborarea cu UDMR-ul. Astfel prin presa trebuie generate situaţii a căror efect este ca premierul Victor Ponta nici măcar să nu îndrăznească să intre în parteneriat cu organizaţia maghiarilor iredentişti, care flutură diferite steaguri. Pe de altă parte este necesar să observăm şi faptul că există personaje, grupuri în cercul politicii maghiare din Transilvania a căror interes este identic cu aceste forte, respectiv menţinerea UDMR-ului în opoziţie, deoarece dacă UDMR intră la guvernare, automat vin din nou mai mulţi bani în zonele locuite preponderent de maghiari. Un al treilea motiv, poate cel mai important care a adus din nou la ordinea zilei tema drapelelor este tema regionalizării, a descentralizării. Duşmanii regionalizării s-au speriat, deoarece dacă se pun în practică cele prezentate de ministrul Dragnea, atunci se cam seacă fondurile ministeriale din Bucureşti. Dacă deciziile importante se iau la nivel regional, atunci aceasta va fi o problema pentru elita din Bucureşti din zona ministerelor, agenţiilor. Mai puţine maşini de teren, mai puţin schi în Austria etc. Dacă citim articolele de presă din ultimele zile putem constata că reprezentanţii acestei elite zilnic îşi formulează părerea că Bucureştiul va pierde controlul asupra provinciei, situaţie care în viziunea lor va genera consecinţe grave. Şi au dreptate: ei vor avea mari probleme. Iar din acest motiv atacă din toate direcţiile. în presa generează conflictele, iar paralel cu acestea există vedem analişti bine îmbrăcaţi şi educaţi, nume sonore, care în fiecare zi apar undeva şi sunt îngrijoraţi. Vai ce se va întâmpla dacă deciziile legate de fondurile europene se vor lua în provincie. Poate puţini ştiu, dar în privinţa proiectului „Drumul apelor minerale” am primit din Bucureşti proiectul gata făcut, pe care a trebuit să-l implementăm, însă din vasta documentaţie a căzut proiectul unui cinematograf multiplex. Nu glumesc, proiectul unui cinematograf cu multe Sali intr-un proiect dedicat dezvoltării turismului. Şi atunci ne mirăm că suntem incapabili de a accesa fondurile europene? Acesta este explicaţia eşecului şi a nesustenabilităţii supercentralizării din Bucureşti. Frica, panica porneşte de la această recunoaştere. Indiferent de schimbarea regimului politic, a şefilor de stat sau a guvernelor, s-a reuşit menţinerea atitudinii paternaliste a Bucureştiului. Iar când s-a ivit posibilitatea de a schimba această stare de fapt, politicienii au tras semnalele de alarmă, şi încearcă în mod permanent stoparea procesului de decentralizare, de regionalizare, deoarece îşi văd propria existenţă pusă în pericol dacă se dovedeşte că în cazul unei descentralizări reale, lumea nu se destramă, ba chiar lucrurile vor merge mai bine. Se ameninţă cu cei 1.500.000 de maghiari, însă miza este de fapt privarea de o reală descentralizare a României „provinciale” cu 18 milioane de locuitori. Şi nu aş lungi cu alte argumente aduse în această privinţă, însă rugămintea mea este ca înainte de a se organiza proteste pe stradă sau de a se da declaraţii pompoase să se aibă în vedere faptul că în următorii 3-4 luni se va reorganiza relaţia dintre Bucureşti şi România provincială. Există o şansă reală în această privinţă, însă nu există nici o garanţie că va deveni realitate. Nu cred că ar fi benefic să aducem argumente care ar putea fi folosite de cei care sunt împotriva descentralizării, a regionalizării. Dacă avem în vedere argumentele opozanţilor procesului de descentralizare, ar fi oportun să reflectăm asupra acestora..

O altă noţiune bombastică este cel al autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Dacă s-a discutat deja de art. 1 şi mai este timp în emisiune pentru a chinui politicianul UDMR, atunci autonomia teritorială pe criterii etnice este tema cu numărul doi, obligatoriu. Dacă cumva a avut câştig de cauză, sau nu a fost şlefuit total la prima temă politicianul maghiar, la acest punct deja se pierde lupta, deoarece în faţa telespectatorilor români, moderatorilor şi invitaţilor nu poţi ieşi învingător din aceasta discuţie, numai doar dacă schimbi tema. De exemplu dacă afirmi că noi dorim nu mai mult şi nu mai puţin decât o simplă extindere a autonomiei locale. Da, preşedintele Băsescu a avut dreptate când a afirmat că autonomie pentru toţi şi apoi să se decidă dacă cineva îl pune sau nu în practică. Şi aici este necesară o completare: dacă dorim să avem acest drept, atunci să fim lăsaţi în pace, deoarece adevărata problemă este că noi exploatăm drepturile pe care le avem, alţii nu, şi apoi vor să retragă aceste drepturi de la noi. Noi vrem şi folosim autonomia locala, dar mulţi nu vor, că-i mai liniştit în paternalism, să decide Bucureştiul, nu ne batem capul cu problemele noastre, sa decide în centru. Steagul secuiesc este o astfel de problemă, dar cu această temă mă ocup mai jos.

De aceea consider ca trebuie să declarăm că vrem autonomie locală pe baza principiilor Uniunii Europene. Regionalizarea, descentralizarea nu o dorim pe baza unor criterii etnice, ci în baza principiilor valabile în UE. În ce priveşte regionalizarea, putem accepta şi trimiterea unor specialişti europeni care să analizeze situaţia din ţară şi care să formuleze propuneri. La Bruxelles se ştie tot. Ei ştiu şi ce cultivă badea Ion în pământul din spatele casei. Sunt imparţiali, de ce să nu acceptăm propunerea lor? Istoria României a demonstrat că există progrese atunci când intervine Occidentul, de exemplu trimite un sef de stat, un rege (Carol I.). Ideea mea este, ca UDMR-ul trebuie să iasă din acest joc mediatic, care se petrece la noi de ani de zile. Dacă nu există curaj politic să facem ceva cu aceste capcane, dacă nu încercăm cu modestele noastre posibilităţi dezamorsarea acestor bombe comunicaţionale, eşecul de comunicare este garantat în mass media românească.. Din partea mea am făcut acest gest mai de mult şi nu am fost atacat nici de presa maghiară, nici de presa română. Mai mult, când acum un an am afirmat că în situaţia actuală, iniţierea de referendumuri nu este un instrument politic adecvat, alegătorii din judeţul Harghita nu m-au sancţionat, ba chiar faţă de anul 2008 am primit cu 50% mai multe voturi la ultimele alegeri locale. Aceste idei le-am formulat şi acum două săptămâni pe un portal românesc şi nu au fost nici măcar comentate de presa românească, fiind muşamalizate, deoarece noţiunea de autonomia pe criterii etnice este ca un mijloc excelent pentru stârnirea de conflicte, o noţiune jurnalistică, la care nu vor să renunţe ca bebeluşul la biberon. Ar fi bine dacă ar putea fiecare să se debaraseze de folosirea acestei noţiuni, şi să nu îi privim pe telespectatori, cititori de presa ca pe nişte copii, care nu ştiu ce se întâmplă, ei foarte bine ştiu şi înţeleg care este miza lucrurilor.

Să privim în final problema steagului. Nu este înţelept ca din această temă să faci o problemă de apărarea drepturilor minorităţilor în Ţinutul Secuiesc, deoarece în Uniunea Europeană autonomia locală este apărată într-o măsură mai mare decât drepturile minorităţilor. În judeţul Harghita, aşa cum am menţionat şi mai sus, în baza normelor legale în vigoare la vremea respectivă în România am adoptat un steag al judeţului, care întâmplător corespunde cu steagul secuiesc. În acest context se poate pune întrebarea dacă un organ ales, un consiliu judeţean ales de locuitorii judeţului are dreptul de a decide asupra simbolurilor care reprezintă judeţul sau nu. Şi asta nu este o problemă de protejare a drepturilor minoritare, deoarece în cazul în care o comunitate reprezintă 86% din locuitorii judeţului, este haios să vorbim de o problema privind minorităţi. Vorbim de autonomie locală, problemă reglementată de carta europeană a autonomiei locale, care prevede clar că în toate problemele care afectează o anumită comunitate locală şi care nu este interzis de lege, consiliile locale sau cel judeţean au putere decizională. Astfel se pune problema ce se înţelege în România sub noţiunea de autonomie locală. Deoarece dacă noi nu avem acest drept, respectiv luarea unei decizii în privinţa simbolurilor locale, atunci într-o altă problemă nici judeţul Botoşani nu avea drept în acest sens. De altfel, acest argument a fost recunoscut în mod foarte corect de mulţi jurnalişti români. De aceea consider, ca în fond, atacul asupra steagului secuiesc este de fapt un atac împotriva autonomiei locale din România.

Acum câteva zile, în problema steagului m-am adresat primului ministru şi miniştrilor care au făcut declaraţii în legătură cu drapelul secuiesc: dacă celelalte judeţe din ţară au dreptul de a folosi simboluri proprii, noi de ce nu avem acest drept? Nu am primit răspuns nici până astăzi, fiindcă cei cărora m-am adresat nu pot da un răspuns, care sa fie în corelaţie cu ceea ce fac şi declara cu voce tare. De aceea consider, ca ar fi bine dacă am rămâne pe tărâm juridic în privinţa folosirii simbolurilor, nu are niciun rost să dăm lucrurilor o altă interpretare, aceasta ar fi în defavoarea tuturor. Politizarea juridicului nu este un lucru înţelept. şi eu consider, ca problematica simbolurilor locale este o problema juridica, de legalitate. Deci trebuie rezolvata în instanţe sau printr-un act legislativ. Exista autonomie locala pentru toţi sau nu? Dacă şapte judeţe din România au drept la simboluri locale, judeţul Harghita de ce nu? Asta este întrebarea la care trebuie să primim un răspuns.