În ultima perioadă, situația persoanelor cu dizabilități a ajuns pe agenda dezbaterii publice din România la toate nivelurile. Este însă important să spunem clar: aceste chestiuni nu se decid exclusiv în România. O parte semnificativă a deciziilor se ia la Bruxelles, iar depinde și de noi dacă aceste decizii vor oferi protecție reală sau vor accentua vulnerabilitatea.
În Uniunea Europeană trăiesc aproximativ 90 de milioane de persoane cu dizabilități. Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese importante, viața de zi cu zi a persoanelor afectate este în continuare îngreunată de numeroase bariere în educație, pe piața muncii, în sistemele de sănătate și asistență socială, în transport sau în ceea ce privește viața independentă. Aceste provocări sunt deosebit de acute în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România.
În România ne confruntăm adesea cu o birocrație excesivă, cu lipsa solidarității și cu incapacitatea statului de a face diferența între abuzuri și nevoia reală. Consecința este că nu doar cei care încalcă regulile rămân în sistem, ci și faptul că persoanele care au cu adevărat nevoie de sprijin sunt adesea lăsate singure. În acest context, nu ne putem permite să fim dependenți exclusiv de deciziile luate la București.
De aceea este nevoie de o plasă de siguranță europeană mult mai puternică, capabilă să contrabalanseze deciziile iresponsabile și derapajele din România. Uniunea Europeană nu este un adversar, ci o oportunitate. Deciziile europene devin nefavorabile atunci când nu ne folosim de dreptul nostru de a interveni: când nu ne exprimăm opinia la timp și când nu prezentăm la Bruxelles problemele și soluțiile specifice României.
Comisia Europeană a adoptat în 2021 Strategia Uniunii Europene pentru drepturile persoanelor cu dizabilități pentru perioada 2021–2030. Ajunsă la jumătatea perioadei de implementare, a devenit clar că, în ciuda măsurilor adoptate până acum, sunt necesare acțiuni suplimentare și bine țintite. În acest sens, Comisia pregătește pentru anul 2026 o nouă comunicare menită să consolideze strategia, cu un accent deosebit pe accesibilitate, viață independentă, educație și ocupare incluzivă, precum și pe combaterea tuturor formelor de discriminare.
În calitate de al doilea vicepreședinte al SEDEC și vicepreședinte al Consiliului Județean Harghita, sunt convins că o astfel de strategie europeană poate fi cu adevărat eficientă doar dacă nu se bazează exclusiv pe documente elaborate la Bruxelles, ci ia în considerare și experiențele comunităților locale. Organizațiile civile, specialiștii și persoanele direct afectate se confruntă zilnic cu probleme care, la nivel european, sunt adesea percepute doar teoretic.
Din acest motiv, am inițiat o consultare adresată organizațiilor și persoanelor din județul Harghita și de la nivel local care activează în domeniul dizabilității. Scopul meu este ca experiențele locale să nu rămână neauzite, ci să fie integrate în procesul de pregătire a deciziilor europene și să contribuie la faptul ca deciziile iresponsabile din România să fie „filtrate” la nivel european.
Îi rog pe toți cei care sunt direct implicați sau care au experiență profesională în acest domeniu să contribuie la acest demers comun, împărtășindu-și opiniile și experiențele practice prin completarea chestionarului online disponibil la următorul link:
👉 Chestionar
În România, persoanele cu dizabilități au fost adesea victime ale unui tratament nedemn și ale excluderii. Acest lucru nu poate fi acceptat. Atât în județul Harghita, cât și la Bruxelles, lucrez pentru ca viitoarea strategie europeană în domeniul dizabilității să protejeze mai ferm drepturile și demnitatea persoanelor afectate și să aducă schimbări reale în viața de zi cu zi.
Sunt convins că o Europă mai dreaptă poate fi construită doar dacă persoanele cu dizabilități nu sunt simple victime ale sistemului, ci actori activi ai vieții comunitare – pe baza experiențelor locale și prin reprezentare la nivel european.
