Stimați participanți, dragi colegi,
În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru invitație și să-l felicit în mod special pe primarul Attila Korodi și echipa sa.
Devine tot mai rar ca o conducere locală să gândească nu doar în termeni de probleme zilnice, ci să planifice responsabil și sistemic pentru viitor.
Evenimentul de astăzi și proiectul SUSCOMNET nu reprezintă doar un alt proiect finanțat din fonduri europene, ci o veritabilă hartă comună către orașe sustenabile.
În discuțiile noastre de la Bruxelles, revenim adesea la aceeași întrebare fundamentală:
Cum putem conecta realitățile locale cu obiectivele Uniunii Europene?
Ca membru al Comitetului European al Regiunilor, observ că intenția Bruxelles-ului este clară: ne dorim o Europă mai verde, mai echitabilă și mai durabilă.
Însă pentru ca aceste obiective să devină realitate, este nevoie de colaborări precum cea pe care o reprezintă acest proiect.
De aceea, am subliniat în mai multe foruri profesionale în ultimele săptămâni că următoarea perioadă financiară a UE (2028–2034) nu poate fi concepută astfel încât noi să încercăm să ne adaptăm ulterior.
Nu este suficient „să ne urcăm în remorcă” – acum este momentul să ne așezăm la volan și să stabilim direcția.
De asemenea, vreau să subliniez că sunt dispus să reprezint în Comitetul Regiunilor și în fața serviciilor relevante ale Comisiei Europene documentele, principiile și rezultatele proiectului SUSCOMNET și să identific canalele de politică publică unde aceste materiale pot avea impact asupra planificării europene.
Dar ce putem aduce noi, concret, în plus, pentru planificarea urbană sustenabilă?
1. Regiunile montane, retenția apei și biodiversitatea
Orașele montane – precum Miercurea Ciuc – sunt speciale nu doar din punct de vedere climatic și ecologic, ci și fizic: terenuri cu pantă abruptă, scurgeri rapide de apă, habitate sensibile.
Prin urmare, retenția apei nu trebuie să fie doar sarcina agriculturii – ea trebuie integrată și în planificarea urbană: acoperișuri verzi, grădini pluviale, coridoare verzi.
2. Principiul 3-30-300 – și extinderea lui
Conform acestui principiu, fiecare persoană ar trebui să poată vedea cel puțin 3 arbori din locuința sa, orașele ar trebui să aibă 30% acoperire vegetală, iar la 300 de metri să existe o zonă verde accesibilă.
Aceasta nu este doar o măsură de mediu, ci și una de sănătate publică și echilibru urban.
Proiectul SUSCOMNET oferă o oportunitate excelentă de a adapta acest principiu la realitățile montane: ce înseamnă natura urbană într-un oraș alungit, construit pe văi și pante?
3. Comunități care învață și partajarea cunoștințelor despre sustenabilitate
Regiunile și orașele acumulează numeroase bune practici – dar acestea nu circulă suficient între regiuni.
SUSCOMNET poate deveni un centru de cunoștințe unde soluțiile sunt nu doar prezentate, ci și sistematizate: de la modele de reglementare la implicarea cetățenilor și ecologizarea instituțiilor publice.
4. Rolul inteligenței artificiale (IA) în planificarea urbană
Un domeniu pe care nu îl putem ocoli este planificarea bazată pe date.
Deseori, deciziile locale sunt luate fără măsurători precise – cum ar fi gradul de umbrire, încărcarea termică, modelele de scurgere a apei sau direcția vântului.
Prin utilizarea IA, putem dezvolta sisteme de suport decizional care să accelereze și să fundamenteze mai bine procesele de planificare urbană.
5. Construirea comunităților verzi – nu doar tehnologic, ci și uman
Viitorul orașelor noastre depinde nu doar de clădiri, ci și de relațiile dintre oameni.
De aceea, sustenabilitatea trebuie analizată și din perspectivă comunitară:
Participă oamenii la luarea deciziilor?
Simt că orașul le aparține?
Se pot conecta la procesele de transformare?
Cred cu tărie că un oraș și o regiune sustenabilă – în cazul nostru, Ținutul Ciucului – nu pot exista fără o viziune comună.
Iar acest proiect oferă exact asta: posibilitatea de a nu doar planifica, ci și de a construi împreună o viziune împărtășită.
Vă mulțumesc că putem reflecta împreună asupra acestor teme!
