Idei rostite la Sfântu Gheorghe, în conferința „Tirolul de Sud – Ținutul Secuiesc”

0

Câteva propuneri pe care le formulez pe baza experienței acumulate în ultimii zece ani:

Subiectul despre care nu vorbim și care este unul incomod pentru ambele grupuri etnice este administrația publică bazată pe consens, dreptul de veto pe care îl au ambele grupuri etnice/lingvistice.

Deci, într-o formă de autonomie de tip sud-tirolez, majoritatea secuiască nu ar putea să ia decizii fără acordul comunității românești. Acest drept de veto este valabil și invers.

Acolo (în Tirolul de Sud) s-a putut trece peste resentimentele unii față de alții.

Aici există persoane care neagă existența Ținutului Secuiesc.

Este important cine se simte aici acasă și este important despre cine crede majoritatea națională și localnicii, că nu este acasă.

La simpozionul care a fost organizat în anul 2011 la Miercurea Ciuc, oaspeții din Tirolul de Sud au afirmat că italienii au fost strămutați în regiune pentru a fi parte a administrației locale și pentru ca numărul lor să crească în regiune.

Cred că pentru o lungă perioadă de timp italienii din Tirolul de Sud au fost iritați de multilingvismul provinciei, însă majoritatea a înțeles că prin cunoașterea limbii germane se ivesc oportunități de muncă, este un avantaj.

Am citit și despre faptul că în ultimii douăzeci de ani în cazul italienilor din Tirolul de Sud a dispărut perioada de resentiment și respingere. Crește interesul față de cultura și limba germană, tot mai multe persoane vorbesc limba germană și s-au stabilit legături reale cu vecinii germani, iar ideea de autonomie a devenit tot mai acceptabilă.

Am mai citit și că italienii care trăiesc în Tirolul de Sud – chiar dacă au întâmpinat greutăți în trecut, în această privință – pot să se gândească la regiune ca la „Heimat” (patrie). Limitele conviețuirii sunt determinate tot mai mult de recunoașterea reciprocă, interdependență, faptul că nimeni nu încearcă să domine pe nimeni.

Din păcate aici la noi, în Ținutul Secuiesc în cele mai multe situații există resentimente reciproce și planează un sentiment de suspiciune. Este îndeajuns să răsfoim presa română din județele Harghita și Covasna, chiar și din Mureș, și să observăm care este atitudinea față de acele aspecte pe care noi le considerăm legitime.

Drumul până la consens este lung și trebuie întreprinse măsuri, este nevoie de pact interetnic, așa cum a spus președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Kelemen Hunor.

Știu că nu se poate prelua întru totul modelul unei alte țări, însă conceptul de consens este universal, peste tot în lume are o semnificație pozitivă.

BorbolyCsaba

Trebuie să îi facem interesați pe localnicii români în învățarea limbii maghiare. Ar fi benefic dacă s-ar realiza un sondaj despre români din Ținutul Secuiesc care nu vorbesc limba maghiară.

La fel cum s-a reușit și în cazul predării  limbii române – când un ministru a fost denunțat la Consiliul Național de Combatere a Discriminării, și care ulterior a demisionat –, când s-a obținut realizarea de programe speciale destinate acelor elevi pentru care limba română este limbă nematernă. În același fel ar trebui făcut lobby la București, astfel ca să fie posibil ca cel puțin în școlile din Ținutul Secuiesc, dacă nu chiar în toată Transilvania, să fie posibilă introducerea ca materie opțională, a orelor de limba maghiară, în școlile cu predare în limba română.

În județul Harghita am sprijinit organizarea unui curs de limba maghiară destinat angajaților români din administrația publică (Voșlăbeni). Acest program ar trebui să fie extins, ar trebui să fie organizat în administrațiile locale din Ținutul Secuiesc.

Trebuie să identificăm aspectele economice care să servească binele regiunii, indiferent de etnie.

Aceste bariere etnice pot fi desființate prin cooptarea locuitorilor români în inițiativele noastre.

Și cât vor putea locuitori români spune despre Ținutul Secuiesc că este „Heimat”? În momentul în care vor simți că proiectele administrative sunt și ale lor.

292 total views, 1 views today