Discursul președintelui Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba la comemorarea din Siculeni în data de 7 ianuarie 2016

0

Stimată adunare,

Ne aflăm la începutul unui nou an, iar comemorarea masacrului de la Siculeni reprezintă acel eveniment comunitar a cărui mesaj are un rol foarte important pentru întregul an. Monumentul renovat anul trecut prin eforturi comune, în fața căruia ne aflăm este un simbol al colaborării, al libertății și al comunității secuiești. Îi comemorăm la Siculeni pe acei secui care prin mijloace pașnice au luptat pentru drepturile și  libertatea lor, care nevinovați fiind, au fost surprinși și omorâți în miez de noapte de reprezentanții tiraniei, fiind acuzați pe nedrept că au folosit forța și s-au răzvrătit. Faptul în sine că ne aflăm aici și ne amintim de acei martiri este dovada că adevărul poate triumfa asupra violenței bazate pe minciunile puterii.Acest tip de putere a dispărut de multă vreme, însă secuii nu.

De aceea astăzi nu îi comemorăm doar pe martirii de la Siculeni, aceasta este și o zi a mândriei secuiești. Răscoala nu a reușit să își atingă scopul, la fel cum nici o acțiune de prejudiciere a comunității noastre nu își poate atinge scopul. Secuii au rămas și de atunci dârji, devotați principiilor, conducătorilor, instituțiilor și moștenirii lor, hotărâți să continue transmiterea valorilor culturale către generațiile viitoare.

Cu ani în urmă un politician de la București a enunțat ca Ținutul Secuiesc nu există. Iar răspunsul răspicat din partea comunității noastre nu a întârziat să apară. La ultimele alegeri prezidențiale cel mai mare procent al alegătorilor care l-au votat pe contracandidatul câștigător al acestui politician, s-a înregistrat în județul Harghita.

Dacă politicianul de la București ar fi cunoscut evenimentele întâmplate în 7 ianuarie 1764 și ar fi vizitat acest monument, cu siguranță nu ar fi afirmat acele cuvinte. Supraviețuirea unei comunități este garantată atunci când urmașii se pot mândri cu faptele strămoșilor, când pot afirma că aceștia au făcut tot ceea ce era posibil, în situația dată. Circumstanțele acelor timpuri au fost hotărâtoare pentru modul în care s-a acționat în vederea supraviețuirii.

Întotdeauna va fi nevoie de spiritul de luptă, însă dacă în zilele noastre ar fi nevoie să identificăm cine ne este dușman, atunci acel dușman trebuie sa căutam în imperfecțiunea,  delăsarea din noi, acestea sunt acelea cu care trebuie să luptăm și pe care este nevoie să îi depășim. Să nu ne lăsăm provocați si să ne concentrăm asupra oportunităților pe care le avem și să ne folosim de acestea. Există neplăceri, se formulează acuzații, însă dacă ne păstrăm unitatea politică nimic nu ne poate limita in ceea ce este  important pentru dăinuirea comunității noastre.

Trebuie să decidem, la ce ne vom folosi această forță a comunității: colaborare sau disensiune. Dacă ne uităm la cei 26 de ani care au trecut de la revoluție, putem afirma că am mers înainte, chiar dacă uneori grijile zilnice ne-au umbrit reușitele. Să fim conștienți de reușitele noastre: este foarte important faptul că obstacolele întâmpinate le-am depășit și am obținut rezultate notabile mulțumită răbdării și perseverenței. De exemplu, pădurile și pământurile au fost redate oamenilor. Știu că în acest domeniu mai există încă probleme, însă cel mai important este că în județele din Secuime se înregistrează cea mai mare pondere a persoanelor care sunt proprietarii pădurilor și terenurilor.
Proprietatea este baza. Și domeniile la care stăm bine, sunt încă multe. Dacă este să facem o socoteală cinstită și nu una patetică, trebuie să concluzionăm că pentru un viitor mai bun este nevoie de stabilirea unor scopuri care pot fi atinse și urmărirea acestora îndeaproape.

Avem capacitate de auto-organizare și putem lucra la îmbunătățirea condițiilor existente.
Știu că puteam și mai mult. Știu de asemenea, că este mai convenabil să arătăm cu degetul, să găsim vina la alții, dar asta nu ne ajuta să mergem înainte. Istoria arată clar: comunitatea noastră nu poate fi dezbinată din exterior. În ciuda problemelor, mereu am avut puterea să ne înălțăm deasupra acestora. Astăzi nu mai trebuie să ne sacrificăm viața pentru o cauză, ca strămoșii noștri de-a lungul istoriei, însă avem datoria de a munci din răsputeri pentru principiile noastre. Avem enorm de multe de făcut. Însă nu trebuie să uităm de ceea ce este cel mai important, o adevărată provocare spre care trebuie să ne concentrăm toate resursele: să oferim perspectiva tinerilor.
Avem datoria să convingem cât mai mulți tineri care consideră familia, prietenii, comunitatea lor mai presus de stabilitatea financiară să se întoarcă acasă, – oferindu-le motive întemeiate pentru a se stabili pe meleagurile natale.
Avem nevoie de încăpățânarea de care am dat dovadă de-a lungul istoriei noastre. Toți trebuie să facem eforturi pentru tineri, ca aceștia să aibă motivația necesară de a se întoarce sau de a nu mai pleca deloc.
Eforturile noastre se îndreaptă și spre a asigura că în continuare, chiar și peste secole, generațiile care urmează să nu uite importanța acestei comemorări. Asta a fost și continuă să fie adevărata miză. Condițiile sau mijloacele se schimbă, însă adevăratul scop, datina păstrării identității, rămâne neclintită.
Vă mulțumesc.

798 total views, 1 views today