Carta privind gestionarea urșilor: este nevoie de o cooperare europeană

Astăzi, la Bruxelles, în clădirea Comitetului Regiunilor, am avut o consultare cu reprezentantul FACE (Federația Europeană pentru Vânătoare și Conservare), în cadrul căreia am analizat și discutat proiectul Cartei privind gestionarea ursului brun. Documentul a fost completat cu un pachet de modificări care urmărește ca, în regiunile cu densitate mare de urși, conservarea biodiversității și mijloacele de trai rurale să se consolideze reciproc.

În cadrul discuțiilor am trecut în revistă practicile și situațiile existente în diferite state membre și am analizat posibile metode de intervenție. A fost menționată ca exemplu de bună practică Suedia, unde s-a dezvoltat o practică judiciară distinctă pentru gestionarea cazurilor privind marile carnivore, inclusiv cadrul legal al vânătorii reglementate a ursului brun. Modelul suedez este relevant deoarece asigură o aplicare unitară și previzibilă a legii – spre deosebire de situațiile în care instanțele din diferite state membre pot pronunța decizii contradictorii în cazuri similare, iar întârzierile înseamnă nu doar pierdere de timp, ci uneori și pierderi de vieți omenești.

Principalele elemente ale pachetului de modificări
Intervenție regională și transparență

Am propus înființarea unor unități județene și regionale de intervenție rapidă, integrarea incidentelor cu urși în planurile de protecție civilă și de gestionare a situațiilor de urgență, precum și crearea unor sisteme publice online, cu hartă, pentru raportarea incidentelor și a pagubelor, în care daunele, intervențiile și datele genetice să poată fi urmărite în mod transparent.

Gestionarea transfrontalieră a populațiilor și platforme regionale

Am propus ca ursul brun să fie gestionat la nivel de populații transfrontaliere și ca platformele regionale dedicate marilor carnivore – cu participarea fermierilor, vânătorilor, organizațiilor de mediu și autorităților locale – să fie recunoscute drept parteneri cu drepturi depline în procesul decizional.

Despăgubiri și prevenție

Un element central al modificărilor noastre îl reprezintă reformarea sistemelor de despăgubire: să fie compensate nu doar pagubele directe, ci și pierderile indirecte și costurile suplimentare suportate de micii producători și apicultori – inclusiv paza sporită, întreținerea câinilor de pază, scăderea potențialului de producție și veniturile pierdute –, pe baza unor criterii unitare, armonizate la nivelul Uniunii Europene. Am propus ca UE și statele membre să utilizeze pe deplin instrumentele existente și să asigure finanțarea de până la 100% a mijloacelor de prevenție – garduri electrice, câini de pază, containere anti-urs, stupi consolidați – precum și a pagubelor în zonele afectate de marile carnivore.

Autoapărare, formare și monitorizare

Am solicitat reglementarea prin lege a categoriilor profesionale îndreptățite să utilizeze mijloace de autoapărare și descurajare. Centre regionale de formare acreditate ar trebui să ofere instruire obligatorie privind gestionarea conflictelor cu marile carnivore. Monitorizarea populației de urși, realizată prin metode genetice și date regionale publice, trebuie să sprijine luarea deciziilor pe baze științifice.

Revizuirea statutului de protecție – o necesitate la nivel european

Am subliniat clar că sunt necesare măsuri suplimentare și concrete în ceea ce privește problema ursului. În statele membre în care populația de urs brun este în creștere semnificativă sau a crescut deja considerabil, iar populația locală suferă pagube și pierderi importante, fiind puse în pericol viața umană și activitățile economice, statutul de protecție al speciei trebuie reevaluat.

Directiva Habitate (92/43/CEE) și anexele sale trebuie revizuite periodic, deoarece condițiile de mediu, starea populațiilor și contextul socio-economic sunt în continuă schimbare. Acest lucru este confirmat și de Rezoluția Parlamentului European din 24 noiembrie 2022, care încurajează aplicarea procedurii de revizuire prevăzute la articolul 19 al Directivei. Precedentul privind lupul din perioada 2024–2025 – când nivelul de protecție al lupului cenușiu a fost modificat atât în cadrul Convenției de la Berna, cât și al Directivei Habitate, din „strict protejat” în „protejat” – a demonstrat că această cale juridică este posibilă și funcțională.

Consultare internațională în România – pregătirea procedurii de downlisting

În cadrul consultării s-a convenit ca în România – dacă UDMR va reuși acest demers – să fie organizată o consultare internațională pentru pregătirea unei decizii adresate statelor membre ale UE vizate: în acele țări în care există un impact semnificativ al populației de urși, să se realizeze downlisting-ul, adică reclasificarea ursului brun din categoria „strict protejat” în categoria „protejat”.

Această consultare la București este esențială și pentru faptul că România deține cea mai mare populație de urși din Uniunea Europeană, iar mai multe state membre au transmis deja semnale deschise că consideră posibilă revizuirea nivelului de protecție.

Este nevoie de cooperare europeană

Este necesară o cooperare europeană din partea țărilor în care populația de urși nu este în pericol, dar unde comunitățile locale, viața umană și activitățile economice suferă pagube și pierderi semnificative. Problema ursului trebuie inclusă pe agenda uneia dintre viitoarele președinții ale Consiliului UE și trebuie depuse eforturi pentru a o transforma într-o prioritate europeană.

Vedem clar că, în lipsa acestui pas, instanțele din statele membre pot pronunța decizii contradictorii chiar și în cazuri similare, întârzierile sunt frecvente, iar timpul pierdut poate însemna uneori vieți omenești. De aceea, anexele Directivei Habitate și ale Convenției de la Berna trebuie armonizate cu realitatea, deoarece aceste acte normative produc efecte juridice, iar clasificările pe care le conțin trebuie să reflecte starea reală a populațiilor.

Modificările pe care le-am inițiat au ca obiectiv asigurarea unei coexistențe cu ursul brun care să fie cu adevărat sustenabilă, sigură și care să recunoască în mod real poverile suportate de comunitățile montane.

Sunt necesare și alte consultări și evenimente similare pentru ca statele membre să se apropie de o practică comună, funcțională.