Viața unui om nu poate valora mai puțin decât viața unui urs

Ce am obținut astăzi: Uniunea Europeană recunoaște că viața omului trebuie să aibă prioritate

În cadrul votului de astăzi, Comisia ENVE a adoptat două amendamente de compromis negociate de Borboly Csaba în calitate de raportor alternativ. Aceste texte vor fi incluse în poziția oficială privind evaluarea aplicării legislației europene de mediu.

Uniunea Europeană consemnează acum în scris că viața și siguranța oamenilor trebuie să reprezinte un criteriu prioritar în aplicarea Directivei Habitate.

De asemenea, Uniunea Europeană recunoaște că agricultura extensivă tradițională și pășunatul nu sunt dușmani ai biodiversității, ci reprezintă baza acesteia în zonele montane. Totodată, este recunoscut faptul că, atunci când oamenii abandonează terenurile din cauza conflictelor cu fauna sălbatică, acest fenomen produce, la rândul său, pierderi de biodiversitate.

Un alt rezultat important este faptul că Uniunea Europeană solicită Comisiei Europene să prezinte în mod regulat date privind gestionarea speciilor, conflictele dintre oameni și fauna sălbatică, precum și aplicarea derogărilor.

Aceste rezultate au fost posibile pentru că experiența județului Harghita și a României a fost prezentă la masa deciziilor. Pentru că a existat o voce care, de ani de zile, reprezintă consecvent această cauză la Bruxelles.

Ce nu s-a decis încă: directivele europene în sine

Decizia de astăzi este importantă, dar nu este suficientă.

În prezent se desfășoară așa-numitul „test de stres” al Directivei Păsări și al Directivei Habitate. Comisia Europeană analizează dacă aceste instrumente juridice mai sunt astăzi adecvate și proporționale. Consultarea se încheie la data de 4 august.

Aceste directive nu fac diferență între situația în care, într-un stat membru, o specie este aproape dispărută și situația în care aceeași specie s-a înmulțit într-atât încât ajunge să omoare oameni.

În România, populația estimată de urs brun este, potrivit cercetărilor științifice, între 10.400 și 12.800 de exemplare, împărțite în trei populații genetic distincte. Este cea mai mare populație de urs brun din întreaga Uniune Europeană.

În România, ursul brun nu este o specie aflată în pericol de dispariție. Vorbim despre o populație supradimensionată, care ajunge să coste vieți omenești.

Borboly Csaba a inițiat organizarea, în luna septembrie, a unei dezbateri tematice în cadrul Comitetului European al Regiunilor privind acest test de stres, cu participarea unor experți invitați. Scopul este ca, ulterior, Comitetul European al Regiunilor să formuleze o poziție instituțională proprie.

Cele două directive europene afectează în primul rând autoritățile locale și regionale. Cu toate acestea, de prea multe ori deciziile se iau despre ele, dar fără ele.

„Mafia urșilor” și obstrucția: ceea ce nu mai poate fi trecut sub tăcere

Există o dimensiune despre care la Bruxelles se vorbește rar în mod deschis.

În România, grupuri organizate de interese blochează în mod repetat punerea în aplicare a deciziilor privind reglarea populației de urs. Prin procese în instanță, contestații administrative și presiune politică, acestea fac imposibilă aplicarea unor măsuri pe care legea le permite și pe care siguranța publică le impune.

Aceasta nu mai este protecția naturii. Este un interes economic ale cărui victime sunt oamenii.

În perioada recentă, noul primar din Cașin a devenit, la rândul său, victima unui atac de urs și a fost la un pas să plătească cu viața. Patru vieți omenești au fost puse în pericol într-un singur incident.

În astfel de cazuri, întrebarea nu este dacă ursul este protejat. Întrebarea este: cine protejează omul?

O decizie la nivel european este necesară tocmai pentru că, dacă încercăm să gestionăm această problemă doar la nivel național sau regional, obstrucția organizată va găsi de fiecare dată o portiță juridică și o instanță prin care să blocheze intervenția.

Un cadru european clar, bazat pe date științifice și diferențiat regional, ar priva aceste grupuri de interese de instrumentele pe care le folosesc astăzi pentru a împiedica măsurile necesare.

De aceea lucrăm pentru ca, prin dezbaterea din septembrie și prin poziția ulterioară a Comitetului European al Regiunilor, Bruxelles-ul să înțeleagă: aceasta nu este o problemă locală. Este o problemă europeană.

Nivelul statelor membre începe, de asemenea, să se miște

Este un semnal important faptul că această chestiune urmează să ajungă pe agenda reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit de săptămâna viitoare.

Acest lucru arată că și la nivelul guvernelor statelor membre există o nevoie tot mai clară de a adapta cadrul juridic european la realitatea din teren.

Munca coordonată a Comitetului European al Regiunilor, a nivelului ministerial al statelor membre și a grupurilor politice din Parlamentul European poate oferi greutatea politică necesară pentru o schimbare reală a reglementărilor.

De aceea, Borboly Csaba poartă discuții cu grupurile politice din cadrul Comitetului European al Regiunilor, pentru ca toți actorii implicați să înțeleagă care este miza și ce se poate face împreună.

De ce acum și de ce la Bruxelles?

Mulți întreabă de ce trebuie dusă această problemă la Bruxelles.

Răspunsul este simplu: pentru că Anexa IV a Directivei Habitate nu permite astăzi intervenții suficient de rapide, flexibile și adaptate la nivel regional.

Sistemul derogărilor este lent, greoi și vulnerabil în fața contestațiilor în instanță. Iar cât timp cadrul juridic european nu se schimbă, orice încercare națională sau regională rămâne fragilă din punct de vedere juridic.

Europa nu poate fi lăsată singură în această dezbatere.

Oamenii care trăiesc în Munții Carpați, care muncesc, cresc animale, își lucrează pământurile și își cresc copiii aici sunt cetățeni europeni la fel ca toți ceilalți.

Siguranța lor este, de asemenea, responsabilitatea Uniunii Europene.