Csaba Borboly, în Comitetul European al Regiunilor: este timpul ca Bruxelles-ul să privească realitatea în față

Tema nu mai suportă amânare: în prima jumătate a anului 2026, în România au avut loc deja mai multe atacuri mortale provocate de urși decât în întregul an precedent.

Borboly Csaba a mers la Assisi pentru a spune clar că actualul cadru juridic european privind protecția naturii trebuie revizuit. În forma sa actuală, acesta nu oferă suficiente instrumente pentru intervenții rapide, diferențiate regional și bazate pe realitatea din teren. Iar această lipsă de flexibilitate costă vieți omenești.

Ce s-a obținut astăzi: Uniunea Europeană recunoaște că viața omului trebuie să aibă prioritate

În cadrul votului de astăzi, Comisia ENVE a adoptat două amendamente de compromis negociate de Borboly Csaba în calitate de raportor alternativ. Aceste texte vor face parte din poziția oficială privind evaluarea aplicării legislației de mediu la nivelul Uniunii Europene.

Prin aceste formulări, Uniunea Europeană consemnează în scris că viața și siguranța oamenilor trebuie să fie criterii prioritare în aplicarea Directivei Habitate.

Totodată, textul adoptat recunoaște că:

• agricultura extensivă tradițională și pășunatul nu sunt dușmani ai biodiversității, ci parte a echilibrului natural în zonele montane;
• abandonarea terenurilor din cauza conflictelor provocate de animalele sălbatice reprezintă, la rândul ei, o pierdere pentru biodiversitate;
• Comisia Europeană trebuie să prezinte în viitor date regulate privind gestionarea speciilor, conflictele om–faună sălbatică și aplicarea derogărilor.

Aceste rezultate au fost posibile pentru că experiența județului Harghita și a României a fost prezentă la masa discuțiilor. Pentru că a existat o voce care a dus, consecvent, această realitate la Bruxelles.

Ce nu este încă decis: directivele europene trebuie analizate în profunzime

Decizia de astăzi este importantă, dar nu este suficientă.

În prezent se desfășoară așa-numitul „stress test” al Directivei Păsări și al Directivei Habitate, prin care Comisia Europeană analizează dacă aceste instrumente juridice mai sunt astăzi adecvate, proporționale și eficiente.

Problema majoră este că actualele directive nu fac diferență între situațiile în care o specie este aproape dispărută într-un stat membru și situațiile în care aceeași specie s-a înmulțit excesiv și pune în pericol vieți omenești.

În România, populația estimată de urs brun este, potrivit cercetărilor științifice, între 10.400 și 12.800 de exemplare, împărțite în trei populații genetic distincte. Este cea mai mare populație de urs brun din Uniunea Europeană.

Aceasta nu este o specie aflată în pragul dispariției în România. Este o populație supradimensionată, care a ajuns să provoace victime omenești.

Borboly Csaba a solicitat ca, în luna septembrie, Comitetul European al Regiunilor să organizeze o dezbatere tematică privind acest „stress test”, cu participarea experților, urmată de formularea unei poziții instituționale proprii.

Motivul este simplu: aceste două directive afectează direct autoritățile locale și regionale, dar prea des deciziile se iau despre ele, fără ele.

„Mafia urșilor” și obstrucția organizată: un subiect care nu mai poate fi ignorat

În România, grupuri organizate de interese blochează în mod repetat aplicarea deciziilor privind gestionarea populației de urs. Prin acțiuni în instanță, contestații administrative și presiune politică, acestea împiedică intervenții pe care legea le permite și pe care siguranța publică le cere.

Aceasta nu mai este protecția naturii. Este un interes economic, iar victimele sunt oamenii.

Ieri, noul primar din Cașin a fost victima unui atac de urs și a fost la un pas să-și piardă viața. Patru persoane au fost puse în pericol într-un singur incident.

În astfel de cazuri, întrebarea nu este dacă ursul este protejat. Întrebarea este: cine protejează omul?

O decizie la nivel european este necesară tocmai pentru că, dacă această problemă rămâne doar la nivel național sau regional, obstrucția organizată va găsi de fiecare dată o portiță juridică sau o instanță prin care să blocheze intervenția.

Un cadru european clar, bazat pe date științifice și diferențiat regional, ar elimina instrumentele prin care aceste grupuri blochează astăzi măsurile necesare.

Tánczos Barna duce problema pe masa Consiliului

Tánczos Barna, ministrul mediului din România, susține consecvent și ferm această cauză la nivel de stat membru.

Săptămâna viitoare, la Bruxelles, în cadrul reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit, acesta va pune pe ordinea de zi problema ursului brun, acolo unde guvernele statelor membre stau față în față și unde se discută cadrul juridic european.

Acesta este nivelul la care această temă trebuia dusă.

Ferdinánd János: vocea celor care cunosc realitatea din teren

Ferdinánd János a susținut în mod clar, în ultima perioadă, că problema ursului brun nu mai poate fi amânată.

Cuvintele sale au o greutate aparte pentru că vin din realitatea locală, nu dintr-o distanță birocratică de la Bruxelles. Întregul său punct de vedere pe această temă va fi publicat separat.

De ce acum și de ce la Bruxelles?

Mulți întreabă de ce trebuie dusă această problemă la Bruxelles.

Răspunsul este simplu: pentru că Anexa IV a Directivei Habitate nu permite astăzi intervenții suficient de rapide, flexibile și adaptate la nivel regional. Sistemul derogărilor este lent, dificil și vulnerabil în fața contestațiilor în instanță.

Atât timp cât cadrul juridic european nu se schimbă, orice încercare națională sau regională rămâne fragilă din punct de vedere juridic.

Oamenii care trăiesc, muncesc, cresc animale și își cresc copiii în Munții Carpați sunt cetățeni europeni la fel ca toți ceilalți. Siguranța lor este, de asemenea, responsabilitatea Uniunii Europene.

Europa nu poate vorbi despre biodiversitate ignorând viața oamenilor.