Ce putem face pentru autonomia locală?

0

Particip în mod regulat cu prelegeri la mesele rotunde din Tabăra Tineretului Maghiar Ardelean (EMI), și studiind lista invitaților constat, că în afară de primarul Gáll Szabolcs sunt singurul politician UDMR invitat, pe când Partidul Popular Maghiar din Transilvania și Partidul Civic Maghiar este larg reprezentat. Știu că pentru acest fapt nu organizatorii sunt de vină.

Sunt politician, îndeplinesc o funcție în care am fost ales, sunt președinte al Consiliului Județean Harghita, iar din acest considerent – dacă îmi permite și agenda destul de încărcată – consider că este de datoria mea să particip la toate acțiunile publice din județ, la care sunt invitat. Mai cu seamă dacă este vorba de un eveniment, cum este tabăra EMI la care participă sute, poate mii de tineri.

Nu voi refuza nici o invitație din motive ideologice, etnice sau de politică de partid, și afirm încă de pe acum – accentuez acest lucru și reprezentanților de față ai presei – dacă voi fi invitat la tabăra de la Izvoru Mureș, voi fi prezent și acolo, și îmi voi exprima aceleași idei ca la Universitatea de Vară de la Tușnad, sau aici.

Avem nevoie de dialog în mod permanent și pretutindeni, iar pentru un ales este o cinste că poate să-și exprime în mod public părerea despre viața publică, mai ales despre acele evenimente sau întâmplări, care fac parte din activitatea lui zilnică.

Iar ce altceva poate fi de așa interes cum este termenul de autonomie? În societățile democratice autonomia este principiul de bază al funcționării societății, începând de la votul secret și egal.

Termenul de autonomie descrie și familia, care reprezintă baza societății, bază care este ocrotită de stat.

Termenul descrie totodată localitățile, precum și județele. Iar în unele țări există și un alt nivel al autonomiei, cel al regiunilor. La noi regiunile dispun de puține drepturi de decizie, la fel ca regiunile din Ungaria. În alte țări însă regiunile funcționează cu organe de conducere alese.

Localitatea, județul sau regiunea se poate defini prin una din cele mai elementare principii europene, principiul autonomiei. Acesta este un principiu de bază. Bineînțeles, o localitate, un județ are un teritoriu bine definit, conturat. Deci putem afirma că autonomia locală și teritoriul pe care funcționează se poate defini ca autonomie teritorială. Iar dacă luăm în considerare că în zonele unde ponderea populației minoritare este mai mare de 20%, în acest teritoriu acționează și legi speciale de protecție a limbii minorităților, aceste unități autonome care dispun de teritorialitate trebuie să funcționeze având în vedere și criterii etnice: trebuie să asigure folosirea limbii materne în administrație, în justiție, să asigure învățământ în limba minorităților.

Numai la nivel național putem vorbi de minimum 5-6 județe, unde ponderea populației maghiare depășește pragul de 20%, iar dacă nu interpretăm noțiunea în sensul strict politic, putem afirma că acestea sunt unități administrative teritoriale autonome. Dacă ne uităm la comune, putem observa că avem peste 200 de primari UDMR, deci putem face afirmația că minimum 400 de comune sunt unități teritoriale autonome cu accente etnice, iar acest statut este garantat de către legile în vigoare, precum și de acordurile internaționale la care România este parte.

Sunt convins că mulți se gândesc acum că mă joc cu cuvintele, să răstălmăcesc  faptul că în discursul public românesc se vorbește de autonomie teritorială etnică, iar în discursul maghiar chiar dacă nu se folosește termenul de autonomie etnică, cei care vorbesc de autonomie vorbesc tot de acel ceva de care un politician român trebuie să se încrunte în mod obligat.

Dar să rămân la domeniul meu de activitate: autonomia locală. Acesta este baza administrației locale, acesta este noțiunea de bază care este înțeleasă în Uniunea Europeană. Totodată să nu uităm de proiectul de statut al autonomiei redactat de către UDMR, proiect care urmează să fie depus la cele două camere ale parlamentului, singura instituție abilitată să se exprime în această problemă.

Eu fac politică locală, deci în continuare mă voi axa pe autonomia locală, unde avem foarte multe de făcut în Secuime, în județ, în fiecare dintre localitățile noastre. Rareori vorbim despre faptul că majoritatea județelor țării au un caracter preponderent rural, cele mai multe din localitățile noastre sunt sate, comune și orașe mici. Cea mai mare localitate din județul Harghita este Miercurea Ciuc, dar nici acest oraș nu are mai mult de 40 000 de locuitori. Și mai sunt foarte multe județe în țară, care au caracteristici asemănătoare. Dar suntem conștienți de faptul că distribuția banului public preferă orașele mari, capitala, iar din acest motiv provincia rămâne mult în urmă în cursa dezvoltării, locuitorii din aceste zone migrează. Iar primarul capitalei și primarii marilor orașe degeaba instalează ceasuri aurite și plantează palmieri, dacă provincia se depopulează, și sistemul de sănătate, de pensii, cel social dau faliment.

Deci despre aceste lucruri trebuie să discutăm: despre surse de bani, și despre atribuții, competențe. acesta este esența autonomiei: ce poți să faci și din ce bani. Cei mai mulți cred că lipsa resurselor financiare este cea mai mare problemă, pe când constatăm că aproape de finalul ciclului unional România s-a folosit doar de 35% din banii pe care îi putea atrage. Deci ar fi fost bani, dar din cauză că lipsesc competențe la nivel local, lipsește organizarea, lipsește mediul juridic propice dezvoltării afacerilor, se pierd miliarde de euro, iar localități întregi rămân în continuare fără apă curentă, curent electric sau asfalt.

Dacă lasă deoparte problema complexă al dezvoltării și ne axăm pe ceea ce citim prin presă: pe articolele care prezintă controalele efectuate de autorități în diferite tabere, vedem că aceste autorități își fac treaba, aplică legea, multe din ele confruntându-se cu problema că multe legi sunt inaplicabile. Nu vă dau nume, dar vă citez conducătorul unei mari unități de agrement că dacă ar respecta ad literam toate legile și normele în vigoare, trei zile pe săptămână ar trebui să țină închis… este de neconceput!

Ați știut că trebuie specificat câte persoane pot fi în același timp în bazinul de înot, și această limită maximă trebuie respectată chiar angajând un ”numărător de înotători”? Vă puteți imagina că încercați unui copil de trei ani, că acum nu poate intra în bazin, fiindcă numărul maxim a fost atins?

Iar enumerarea aberațiilor poate continua la infinit.

Despre ce vorbesc eu, este autonomia. Oricum am învârti, esența autonomiei este că statul nu reglementează doar ceea ce este absolut necesar, iar aceste reglementări sunt simple, aplicabile. Altfel îi dă pace la toată lumea, lasă să facă ce vrea. Dacă vrea să-și facă firmă, atunci să-și facă. Iar omul de afaceri să nu fie hărțuit pentru că-i lipsește a 33-a ștampilă de pe nu știu ce autorizație, ci pentru că a încercat să facă evaziune fiscală.

După aderarea la Uniunea Europeană am preluat fără discernământ multe legi, traduse mot-a-mot, iar ceea ce nu înțeleg eu este faptul că aceste legi acolo funcționează, nu dau dureri de cap, iar aici totul merge foarte greu. Exemplele sunt numeroase, sunt convins că trebuie să folosim aceste dezbateri – precum este tabăra EMI, care se bucură de o atenție sporită din partea instituțiilor media românești să vorbim despre acele probleme care sunt prezente nu numai la noi, ci în mai toate locurile din țară.

Și nu numai să vorbim de ele, ci să căutăm împreună rezolvarea lor. Dacă nu rezolvăm problemele stringente, pleacă tinerii români, tinerii maghiari, tinerii secui, tinerii moldoveni. Pleacă toți…

Nu de mult am publicat un lung articol despre autonomia din regiunea Tirolul de Sud, analizând competențele acesteia. În acest articol am afirmat, că această autonomie

nu ar fi adecvată nouă, deoarece deși avem posibilitatea a dispune de câteva dintre competențele din regiunea amintită, nu profităm de acestea pe deplin. Am afirmat totodată, că modelul Tirolului de Sud este un model împotriva asimilării, pe când la noi nu asimilarea este problema, ci mai degrabă migrația. Deci în privința Ținutului Secuiesc trebuie să ne gândim în modele împotriva migrație, nu cele împotriva asimilării.

Iar acest model nu ține numai de politic, deoarece cine cumpără marfa producătorilor locali contribuie la păstrarea locurilor de muncă locale, și exemplele ar putea continua.

Cu ce pot contribui administrațiile locale și județene la acest demers? Mai multă muncă, mai puțin circ – a conchis călugărul franciscan, părintele Böjte. Acesta este chintesența perenității noastre pe plaiurile natale.

Borboly Csaba

Președintele Consiliului Județean Harghita

Borzont, 6 august 2014

633 total views, 1 views today