România trebuie să fie la masa unde se decide viitorul regiunilor

La Bruxelles am susținut astăzi că județele, orașele și comunele României nu trebuie chemate doar să aplice decizii luate în altă parte. Ele trebuie implicate de la început în proiectarea politicilor europene pentru competențe, inovare și locuri de muncă. Dacă vrem ca tinerii să aibă un viitor aproape de casă, datele, finanțarea și formarea trebuie apropiate de realitatea fiecărui teritoriu.

De ce contează prezența la Bruxelles

O formulare negociată astăzi într o instituție europeană poate deveni, peste câțiva ani, o condiție de finanțare, un indicator de performanță sau o regulă de eligibilitate. Dacă județele din România încep să reacționeze abia după publicarea apelului, pornesc prea târziu. Experiența comunităților rurale, montane, de frontieră și a orașelor mici trebuie introdusă în politică atunci când aceasta este concepută.

La evenimentul comun al Comitetului European al Regiunilor și Cedefop am discutat despre ecosistemele regionale de competențe și despre noul instrument RESET. Acesta permite compararea sistemelor de competențe din 244 de regiuni europene. Este un punct de pornire valoros. Dar o hartă nu rezolvă problema. Datele trebuie să conducă la formare mai bună, întreprinderi mai puternice, inovare și locuri de muncă de calitate.

Media regională poate ascunde realitatea unui județ

Datele naționale și cele de nivel NUTS 2 sunt utile pentru comparația europeană, dar pot ascunde diferențe mari în interiorul aceleiași regiuni. Un centru universitar puternic poate ridica media, în timp ce zonele rurale și montane continuă să piardă tineri, întreprinderile mici nu găsesc personal, iar accesul la formare rămâne slab.

Am propus ca RESET să poată fi conectat, acolo unde există date fiabile, cu informații de nivel NUTS 3, adică județean în România, și cu date locale. NUTS 2 arată regiunea. NUTS 3 arată locul în care oamenii întâlnesc problema. Nu cer înlocuirea sistemului european comun. Cer testarea unei opțiuni care să permită județelor să transforme comparația în decizii concrete.

Am propus un proiect pilot comun între Cedefop și Comitetul Regiunilor. Acesta ar trebui să includă teritorii rurale, montane, de frontieră, îndepărtate și aflate în tranziție industrială. Județele din România și din Europa de Est trebuie să participe la această etapă, nu să primească la final un instrument construit fără realitatea lor.

Parteneriate permanente, nu proiecte izolate

Principala problemă nu este lipsa totală de informații. Problema este că actorii lucrează adesea separat. Întreprinderile cunosc competențele de care au nevoie. Școlile și furnizorii de formare știu cum poate fi organizată învățarea. Universitățile pot aduce cercetare și inovare. Administrațiile cunosc comunitățile. Dar fără o masă permanentă de lucru, aceste cunoștințe nu devin un plan comun.

Fiecare județ ar trebui să aibă un parteneriat pentru competențe și locuri de muncă de calitate. Acesta trebuie să reunească administrațiile, întreprinderile, IMM urile, școlile profesionale, liceele, universitățile, serviciile de ocupare, cercetătorii și partenerii sociali. Nu este nevoie de o nouă structură birocratică. Este nevoie de responsabilități clare, date comune, termene și proiecte pregătite din timp.

IMM urile au nevoie de o atenție specială. O companie mare poate organiza formare internă, poate angaja experți și poate testa tehnologii noi. O întreprindere mică nu dispune întotdeauna de aceste resurse. Cooperarea regională îi poate oferi acces comun la formare, mentorat, infrastructură tehnologică și specialiști. Fără firmele mici, politica de competențe nu reflectă economia reală a multor județe din România.

Un rezultat slab trebuie să aducă sprijin

Un instrument european nu trebuie să creeze o nouă listă a teritoriilor rămase în urmă. Un rezultat slab trebuie să conducă la asistență tehnică, consolidarea capacității administrative și investiții țintite. Harta vulnerabilităților nu trebuie să devină harta excluderii de la finanțare.

Acest principiu este esențial pentru județele românești cu salarii reduse și pentru multe regiuni din Europa de Est. Accesul formal la același program nu înseamnă șanse egale. Unele teritorii au universități puternice, specialiști, rețele și capacitatea de a pregăti proiecte. Altele au nevoie mai întâi de oameni pregătiți, sprijin tehnic și timp pentru a construi cooperarea.

În viitor, dacă finanțarea europeană va fi mai strâns legată de obiective, date teritoriale și rezultate asumate, avantajul îl vor avea teritoriile care dețin deja viziuni, parteneriate și proiecte mature. De aceea, județele și orașele României trebuie să se pregătească acum. Banii nu pot înlocui planul, iar planul nu poate funcționa fără parteneri.

Competențe pentru oameni, întreprinderi și administrații

Inteligența artificială schimbă sarcini și profesii. Răspunsul nu este ca fiecare persoană să devină specialist IT. Oamenii trebuie însă să poată folosi tehnologia conștient, să îi verifice rezultatele, să recunoască limitele și riscurile, să protejeze datele și să păstreze responsabilitatea umană.

Formarea trebuie oferită înainte ca locul de muncă să dispară, nu numai după. Regiunile au nevoie de sisteme de avertizare timpurie care combină informații despre piața muncii, investiții, schimbări tehnologice și demografie. Datele pot indica unde apare riscul. Partenerii locali pot explica de ce apare și ce soluție este realistă.

Zonele rurale, montane și îndepărtate au nevoie de formare flexibilă, centre locale de învățare, soluții mobile și hibride. Tinerii trebuie să poată circula liber, dar mobilitatea nu trebuie să însemne un drum fără întoarcere. Politica europeană trebuie să sprijine întoarcerea, colaborarea la distanță și legăturile dintre diaspora profesională și ecosistemele regionale.

Un apel către județele României

Îndemn consiliile județene, primăriile, universitățile, școlile, întreprinderile, organizațiile profesionale și societatea civilă să își pregătească viziunile teritoriale și sectoriale pentru următorul deceniu. Fiecare plan trebuie să răspundă clar la câteva întrebări. Ce schimbare anticipăm? Ce competențe vor fi necesare? Cine răspunde? Ce proiect poate fi pregătit? Cu ce partener european putem lucra?

România are nevoie de o rețea de județe și orașe care să susțină testarea instrumentelor europene la nivel local. Regiunile estice trebuie să își facă vocea auzită. Nu pentru a cere tratament preferențial, ci pentru ca regulile comune să țină seama de puncte de pornire diferite și să ofere o șansă reală de convergență.

Ușa se poate deschide la Bruxelles, dar trebuie umplută cu proiecte acasă. Rolul meu este să aduc informația, să formulez propuneri și să construiesc legături. Următorul pas depinde de cooperarea dintre instituțiile, întreprinderile și comunitățile noastre. Viitorul nu se așteaptă. Se pregătește.